CONCEPTUALIZARE

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „schizofrenei” provine din alăturarea a doi termeni grecești: „skhizein” care înseamnă „ a rupe, a despica” și „phren” care înseamnă „sufelt sau spirit”.

Schizofrenia este o tulburare psihică care afectează modul funcționalitatea creierului. Acest lucru generează probleme cronice cognitive și comportamentale. Schizofrenia afectează aproximativ 0,3% până la 0,7% dintre oameni. 1 Aceasta poate apărea la persoane din orice mediu, indiferent de rasă și etnie sau alte particulartități, și este puțin mai frecventă la bărbați decât la femei. Cauzele exacte nu sunt cunoscute, însă știm că există o combinație de factori de mediu și genetici care pot conduce la o astfel de tulburare.

Schizofrenia este o boală complexă care nu are o singură trăsătură definitorie, ci multiple simptome caracteristice din domenii multiple: cogniție, emoție, personalitate, activitatea motorie. Principala trăsătură clinică a schizofreniei este aceea că psihismul pacientului pare „rupt”, fragmentat, disociat. O ruptură de realitate, dar și intrapsihică – între principalele funcții și procese psihice.

În cele mai multe cazuri, este nevoie de îngrijire și tratament pe tot parcursul vieții, pentru a ajuta oamenii să-și gestioneze simptomele și să trăiască o viață bună și activă. Tratamentul implică, de obicei, medicamente, psihoterapie și sprijin social, care ajută în gestionarea simptomelor și dezvoltarea abilităților sociale.

SIMPTOME

Simptomele schizofreniei pot părea specifice persoanelor care le observă. Unele simptome comune ale schizofreniei includ psihoză, iluzii, halucinații, comportament dezorganizat, lipsă de emoție, vorbire redusă și dezorganizată și probleme de memorie.

Ca și în cazul altor afecțiuni, există criterii clinice specifice care trebuie îndeplinite pentru ca cineva să fie diagnosticat cu schizofrenie. Manualul de diagnostic și statistică, ediția a 5-a (DSM-5) și ICD-10 sunt resursele principale pentru diagnostic.

Simptomele schizofreniei pot fi subdivizate în trei dimesniuni:

Dimensiunea psihotică, care cuprinde idei delirante și halucinații
Dezorganizarea la nivelul vorbirii, comportamentului și inadecvarea afectelor
Negative, adică sărăcirea vorbirii.
O altă modalitate de a împărți simptomele este în grupuri polare:

Pozitive: distorsiuni sau exagerări ale funcțiilor normale
Negative: diminuarea funcțiilor normale.
Schizofrenia este clasificată ca o tulburare psihotică. 2 Persoanele cu schizofrenie au simptome de psihoză, adică o stare anormală în care funcțiile superioare ale minții sunt perturbate. În psihoză, o combinație între percepțiile unei persoane, procesele de gândire, credințele și emoțiile par să se deconecteze de realitate.

Polaritatea simptomelor (pozitiv – negativ) nu înseamnă că unele sunt bune, iar altele sunt rele. Simptomele pozitive sunt cele care apar la cineva cu schizofrenie și pe care cineva fără schizofrenie sau o altă tulburare nu le-ar experimenta. Exemple de aceste simptome includ:

Simptome pozitive:

Idei delirante – convingeri fixe, false, care nu au sens în contextul cultural al unei persoane.
Halucinaţii – sunt experiențe senzoriale false care nu au nicio bază în lumea exterioară. Acestea apar fără să fi existat un consum de alcool sau droguri.
Discurs dezorganizat – cuvintele nu sunt legate între ele pe baza regulilor normale ale limbajului, ci pot fi înșirate împreună pe baza sunetelor, rimei, jocurilor de cuvinte sau asocierilor libere.
Comportament dezorganizat – nu sunt orientate spre scop și nu au sens în context. De ex: a râde fără motive, a te dezbrăca în transportul public etc.

Simptome negative:

„Negativitatea” înseamnă că persoana se confruntă cu o absență sau o reducere a anumitor trăsături care sunt adesea prezente la persoanele mai sănătoase. 3 Acestea sunt:

Deteriorare în fluența vorbirii/gândirii (alogie) – cineva care vorbește mult mai puțin decât obișnuiau sau o fluență mai scăzută decât înainte.
Aplatizarea afectului (expersia emoțională) – par lipsite de emoții sau au o gama foarte limitată de emoții. Ele arată un răspuns redus la situații sau imagini emoționale sau deranjante.
Abulie (lipsa voinței) – Pierderea voinței și a motivației de a face lucruri, de a se implica în activități.
Anhedonie (lipsa plăcerii) – o lipsă de bucurie în lucrurile care obișnuiau să le aducă plăcere. Această schimbare tinde să fie destul de vizibilă de către ceilalți din jurul lor și nu este pur și simplu o schimbare a intereselor.
Simptome Cognitive

Simptomele cognitive ale schizofreniei au legătură cu modul în care o persoană gândește, și chiar dacă nu sunt utilizate pentru diagnostic, acestea sunt foarte întâlnite în cazul pacienților cu schizofrenie:

Dificultate în menținerea atenției: Incapacitatea de a menține atenția concentrată.
Probleme de memorie: Schizofrenia afectează adesea memoria de lucru.
Dificultăți în planificarea și structurarea activităților, cauzate de funcția executivă redusă: Funcția executivă este un set de procese mentale care ne permite să identificăm pașii necesari pentru a finaliza o sarcină și apoi să le executăm într-o ordine adecvată. Funcția executivă ne permite, de asemenea, să suprimăm răspunsul nostru la distrageri.
Lipsa de înțelegere/perspectivă: Persoanele cu schizofrenie au un „punct orb cognitiv” specific, care le împiedică să înțeleagă că trăiesc cu o tulburare.
Alte simptome față de criteriile formale de diagnostic, care pot fi adesea identificate la persoanele cu schizofrenie.4 :

Atenție deficitară
Furie
Anxietate
Depresie
Tulburări de somn
Consumul de substanțe (în special consumul de tutun)
CAUZE

Cercetătorii nu știu (încă) exact ce determină la unii oameni apariția schizofrenie. Există o componentă genetică foarte puternică a schizofreniei, dar genele singure nu explică complet boala. 5 Majoritatea oamenilor de știință cred că genele nu provoacă schizofrenie în mod direct, ci potențează vulnerabilitatea la dezvoltarea tulburării. Oamenii de știință studiază mulți factori posibili care ar putea determina o persoană cu o predispoziție genetică să dezvolte schizofrenie. Printre acești factori se numără:

Istoria familială și genetica: Deși la nivel global, în populația generală, prevalența este sub 1%, studiile au identificat dovezi clare ce explică faptul că legăturile genetice cu cineva care a trecut prin boală crește riscul de a o dezvolta. Spre exemplu:

Dacă fratele sau sora ta sau un părinte are boala, șansa ta de a avea schizofrenie este de aproximativ 10%.
În cazul în care un părinte are condiție, aceasta crește șansele de a dezvolta schizofrenie cu aproximativ 13%
În cazul în care geamănul tău identic are boala, aveți o șansă de aproximativ 50% de a dezvolta schizofrenie.
Dacă ambii părinți au schizofrenie, aveți o probabilitate de 40% în a dezvolta boala.6
Mediul: Ca și în cazul multor alte tulburări, anumiți factori de mediu pot contribui la dezvoltarea schizofreniei.

Infecții virale: Expunerea la virusuri se dovedește a fi un factor care contribuie la dezvoltarea schizofreniei, întrucât acestea pot afecta neurotransmițători, pot provoca daune în anumite zone ale creierului, pot modifica anumite procese la nivelul celulelor din creier etc.
Virusuri herpetice: Persoanele care au dezvoltat recent schizofrenie foarte des au anticorpi la două virusuri herpetice în sânge, HSV (virusul herpes simplex) și CMV (citomegalovirus). Studiile sugerează că atunci când anumite virusuri infectează pe cineva cu un anumit set de gene, acea persoană este mai probabil să dezvolte schizofrenie. 7
Expunerea la toxine: expunerea la toxine dăunătoare par să joace un rol în dezvoltarea schizofreniei, încă din timpul dezvoltării fetale. Toxinele care au fost cercetate pentru a arăta o posibilă influență includ alcoolul și plumbul. Expunerea la plumb în timpul dezvoltării fetale sa dovedit a influența în mod semnificativ probabilitatea de a dezvolta schizofrenie și psihoză.8
Factori sociali: ca și ceilalți factori, aceștia nu reprezintă cauze, ci factori de risc care pot crește predispoziția sau șansele de a dezvolta tulburarea. Astfel, printre factorii sociali cercetați, cei mai semnificativi ar fi:

Condiții de viață într-o zonă populată: există o diferență semnificativă în aparița tulburării la persoanele ce provin din medii urbane vs. persoane ce provin din mediu rural sau mai puțin populat.
Expunerea prenatală la foame: Copiii femeilor care se confruntă cu foamete în primele trei luni de sarcină s-au dovedit a fi mai susceptibili la dezvoltarea schizofrenie9
Mediul familial: Fiind crescut într-o familie unde există cazuri de schizofrenie crește foarte mult stresul și probabilitatea de abuz și traumă, iar copiii din aceste case sunt mai predispuși să dezvolte boala ei înșiși. Totuși, studiile arată că factorii genetici joacă un rol mai mare decât stresul psihologic.
Factori de risc ce țin de creier și corp: Nu există suficiente dovezi care să susțină că anumite „anomalii” prezente în timpul dezvoltării reprezintă cauza pentru tulburarea schizofrenică, totuși studiile arată că există mai mulți factori ce țin de dezvoltarea noastră biologică care pot provoca aceste dereglări, ca mai târziu, pe fundamentul acestora să se dezvolte o tulburare schizofrenică.

Teoriile din jurul modului în care se dezvoltă schizofrenia sugerează că ”ceva” nu merge bine atunci când creierul este în curs de dezvoltare. “Ceva” care merge prost ar putea fi o infecție virală, un dezechilibru hormonal, o eroare în codificare genetică, un stres nutrițional, sau altceva. Elementul comun în toate teoriile este că evenimentul cauzal are loc în timpul dezvoltării creierului. 10
Neurochimia: Schizofrenia implică în mod clar nereguli în substanțele chimice ale creierului care permit celulelor creierului să comunice între ele. Tratamentul medical al schizofreniei astăzi se bazează aproape în întregime pe reglarea nivelurilor de neurotransmițători
Factori ce țin de stilul de viață: În timp ce anumiți factori ai stilului de viață pot părea a fi asociați cu schizofrenia, conexiunile sunt mai mult corelative decât cauzale.

Stresul: unele cercetări arată un risc crescut de a dezvolta schizofrenie pentru persoanele care prezintă tulburări de stres post-traumatic,11 mai ales dacă evenimentul a avut loc la începutul vieții și/sau în mod repetat ca în cazurile de abuz sexual. 12 Persoanele cu schizofrenie devin foarte sensibile la stres și schimbare. Stresul psihologic singur poate fi suficient pentru a declanșa un episod.
Evenimente semnificative de viață: Viața oamenilor este adesea plină de pierderi ceea ce poate conduce la un prim episod psihotic. Însă, aceste pierderi (cum ar fi relațiile, locurile de muncă, școala, accidentele etc.) sunt adesea rezultatul simptomelor debutului timpuriu, inclusiv suspiciunea, tulburările de memorie, retragerea și pierderea motivației. În esență, schizofrenia nediagnosticată poate fi cauza multor evenimente care schimbă viața, și nu invers.

TRATAMENT

Există o varietate de opțiuni de tratament disponibile, iar parte importantă a acestei călătorii este explorarea opțiunilor și începerea tratamentului cât mai rapid după diagnosticare. Acest lucru vă poate ajuta să vă procesați procesul de vindecare. De asemenea, este de subliniat faptul că o schemă de tratament completă (care cuprinde: medicație, psihoterapie individuală și de grup, cât și alte forme de sprijin) poate sprijini persoana diagnosticată în menținerea funcționalității și a dobândirii unei vieți ce merită trăită.

Tratament farmacologic

Medicamentele antipsihotice reduc simptomele psihotic eale schizofreniei permițând (de obicei) unei persoane să funcționeze mai eficient și mai adecvat. Doza de medicamente este individualizată pentru fiecare pacient, deoarece oamenii pot varia foarte mult în cantitatea de medicament necesară pentru a reduce simptomele fără a produce efecte secundare semnificative.
Medicamentele antipsihotice nu dau o stare de „high” (acea „stare de bine„ obținută prin consumul unor droguri) și nici nu duc la un comportament dependent la persoanele care le iau.
Medicamentele antipsihotice utilizate în mod corespunzător nu “sedează” oamenii și/sau nu le iau liberul arbitru.
Complianța la tratament este foarte importantă, și chiar dacă sună ușor să luați medicamente în mod regulat, așa cum este programat, respectarea acestui program este adesea una dintre cele mai mari provocări ale tratamentului pe termen lung pentru schizofrenie.
Tratament psihoterapeutic

Terapia individuală: Unul dintre cele mai cercetate modele de terapie utilizate în tratamentul schizofreniei esteterapia cognitiv comportamentală sau CBT. Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta clienții să dobândească un sentiment mai mare de control/gestionare/de putere în reglarea emoțiilor și comportamentelor lor.
Terapia de familie: Din păcate, membrii familiei sunt adesea neinformați despre ceea ce este tulburarea și cum să ajuți o persoană iubită prin procesul de tratament. Terapia de familie poate fi o componentă cheie a procesului de tratament, deoarece poate oferi spațiu pentru vindecarea dinamicii familiei care poate fi afectată de problema psihică. Acest timp poate fi, de asemenea, utilizat pentru aflarea mai multor informații despre schizofrenie, cum să gestionați împreună provocările și cum să exprimați și să satisfaceți mai bine nevoile tuturor celor implicați.
Terapia de grup: Sprijinul din partea persoanelor care trec prin aceleași provocări poate fi un plus minunat pentru procesul de tratament. Terapia de grup este un spațiu care permite oamenilor să-și împărtășească în siguranță experiențele cu schizofrenia, provocările cu care se confruntă și ceea ce pare a fi de ajutor. Schimbul de informații și feedback-ul ajută la eliminarea unui sentiment de izolare care poate fi adesea resimțit de către pacienți. De asemenea, ei pot crea conexiuni semnificative cu membrii grupului, învățând cum să dezvolte și să mențină relațiile pe parcurs.
Training de Abilități Sociale: Deoarece ei au caracteristici psihotice, cum ar fi iluzii și halucinații, uneori se poate fi neclar pentru persoană ce este real și ce nu. Simptomele bolii pot avea un impact semnificativ asupra relațiilor. Învățarea elementelor constitutive ale unei relații poate ajuta oamenii să navigheze mai bine dinamica interpersonală în viața lor de familie, în cercurile lor sociale și, eventual, chiar și în mediul de muncă.
În final…

Este important să aveți răbdare cu dumneavoastră și cu echipa de specialiști care sunt alături de dumneavoastră în timpul acestui proces. Oricât de mult ne dorim ca simptomele să dispară, toată lumea are o experiență diferită în legătură cu ce metode de tratament funcționează bine pentru ei și ce nu pare să funcționeze bine. O parte din călătoria ta va fi de a explora și de a descoperi metodele de tratament care funcționează cel mai bine pentru tine si simptomele tale. Respectarea planului de tratament este importantă pentru succesul general.

1 Holder SD, Wayhs A. Schizophrenia. Am Fam Physician. 2014;90(11):775-82.
2 Tandon R. Schizophrenia and other psychotic disorders in Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM)-5: Clinical implications of revisions from DSM-IV. Indian J Psychol Med. 2014;36(3):223-5. doi:10.4103/0253-7176.135365
3 Boutros NN, Mucci A, Diwadkar V, Tandon R. Negative symptoms in schizophrenia. Clin Schizophr Relat Psychoses. 2014;8(1):28-35B. doi: 10.3371/CSRP.BOMU.012513
4 Picchioni MM, Murray RM. Schizophrenia. BMJ. 2007;335(7610):91-5. doi:10.1136/bmj.39227.616447.BE
5 Moore S, Kelleher E, Corvin A. The shock of the new: progress in schizophrenia genomics. Curr Genomics. 2011;12(7):516–524. doi:10.2174/138920211797904089
6 Mattejat F, Remschmidt H. The children of mentally ill parents. Dtsch Arztebl Int. 2008;105(23):413–418. doi:10.3238/arztebl.2008.0413
7 Carter CJ. Schizophrenia: a pathogenetic autoimmune disease caused by viruses and pathogens and dependent on genes. J Pathog. 2011;2011:128318. doi:10.4061/2011/128318
8 Modabbernia A, Velthorst E, Gennings C, et al. Early-life metal exposure and schizophrenia: A proof-of-concept study using novel tooth-matrix biomarkers. Eur Psychiatry. 2016;36:1–6. doi:10.1016/j.eurpsy.2016.03.006
9 Xu MQ, Sun WS, Liu BX, et al. Prenatal malnutrition and adult schizophrenia: further evidence from the 1959-1961 Chinese famine. Schizophr Bull. 2009;35(3):568–576. doi:10.1093/schbul/sbn168
10 Selemon LD, Zecevic N. Schizophrenia: a tale of two critical periods for prefrontal cortical development. Transl Psychiatry. 2015;5(8):e623. doi:10.1038/tp.2015.115
11 Okkels N, Trabjerg B, Arendt M, Pedersen CB. Traumatic Stress Disorders and Risk of Subsequent Schizophrenia Spectrum Disorder or Bipolar Disorder: A Nationwide Cohort Study. Schizophr Bull. 2017;43(1):180-186. doi:10.1093/schbul/sbw082
12 Center for Substance Abuse Treatment (US). Chapter 3, Understanding the Impact of Trauma. In: Trauma-Informed Care in Behavioral Health Services. 2014.