Ce este PTSD?

Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) este o afecțiune mintală în care oamenii experimentează o varietate de simptome după expunerea la un eveniment traumatic. Acestea pot include flashback-uri, coșmaruri, gânduri intruzive, anxietate, tendințe de evitare, schimbări în starea de spirit și gândire, reexperimentarea evenimentului traumatic, evitarea amintirilor legate de traumă și gânduri sau credințe negative.

Cauzele PTSD includ abuzul (emoțional, psihologic, sexual, fizic), dezastrele naturale, accidentele, terorismul, boala sau moartea subită a unei persoane dragi. Există tratamente eficiente care pot ajuta, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală (CBT), terapia prin expunere, terapia prin acceptare și angajament (ACT) sau Desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare (EMDR). Nu toți cei care au traume vor dezvolta tulburare de stres post-traumatic.

Cauze

Oamenii folosesc adesea cuvântul “traumatic” într-un sens general atunci când descriu evenimente de viață foarte stresante. Însă, Asociația Americană de Psihologie (APA) definește „trauma” ca răspuns emoțional al unei persoane la un eveniment extrem de negativ (deranjant). Cu toate acestea, profesioniștii din domeniul sănătății mintale definesc evenimentele traumatice în moduri foarte specifice, iar acest aspect este deosebit de important atunci când încearcă să afle dacă o persoană poate avea sau nu tulburare de stres post-traumatic (PTSD).

Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM), ediția a 5-a detaliază mai clar elementele unui eveniment traumatic, în special în cadrul diagnosticării PTSD. DSM-5 definește declanșatorii PTSD ca expunerea în mod direct sau potențial la: ¹

• Moarte

• Vătămare gravă

• Abuz sexual

În plus, expunerea trebuie să rezulte din una sau mai multe dintre următoarele situații, în care individul:

• Experimentează direct evenimentul traumatic

• A fost martor la un eveniment traumatic

• Află că evenimentul traumatic i s-a întâmplat unui membru din familiei sau unui prieten apropiat (moartea reală sau potențială, fiind fie violentă, fie accidentală)

• Experimentează direct, în mod repetat sau este extrem de expus la detalii aversive (neplăcute) ale evenimentului traumatic (nu învață despre el prin mass-media, imagini, televiziune sau filme, cu excepția evenimentelor legate de locul de muncă)

Factori de Risc

Deși este aproape imposibil să se determine cu certitudine cine va experimenta PTSD după traumă și cine nu, există o serie de factori de risc care ar putea contribui la șansele de a dezvolta tulburare de stres post-traumatic.

1. Factori Genetici: Cercetătorii au descoperit în special în rândul femeilor euro-americane, aproape o treime (29%) din riscul de a dezvolta PTSD după un eveniment traumatic a fost influențat de factori genetici.² Rata de risc genetic a fost mult mai mică la bărbați. Markerii genetici în prezent în curs de investigare pentru rolul lor în influențarea dezvoltării PTSD includ: gena transportorilor de serotonină (5-HTTLPR) și genele asociate cu axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA). ³

2. Factori sociali: Sprijinul social sau lipsa acestuia reprezintă un factor de risc critic. Cei care sunt limitați în opțiuni de sprijin social avea un risc mai mare pentru a dezvolta PTSD.

3. Factori neurologici și de personalitate: Cercetările sugerează că există doi factori de risc importanți în dezvoltarea PTSD, și anume: nivelul IQ-ului și scorul la nevroticism – În urma unui eveniment traumatic, persoanele cu un scor scăzut la nivelul IQ au un potențial mai ridicat spre PTSD, iar persoanele cu scor ridicat la nevroticism sunt mai susceptibile pentru dezvoltarea PTSD. (nevroticismul este o trăsătură de personalitate care indică tendința spre trăirea stărilor de anxietate, vinovăție, îngrijorare, frică, furie, frustrare, tristețe etc.)

4. Alți factori: stresul cotidian, natura evenimentului declanșator (cât de intens a fost) și durerea fizică apărută în urma evenimentului pot fi factori de risc care predispun persoana ce a trecut printr-un eveniment traumatic la dezvoltarea tulburării de stres post-traumatic.

Tulburarea de stres post-traumatic (împreună cu alte afecțiuni, cum ar fi depresia majoră) este asociată cu scăderea în volum a creierului, în special înzonele prefrontale. Cercetările arată că s-a asociat această scădere în volum a creierului la persoanele care declară stări anxioase intense. ⁴

Simptome și Diagnostic

Pentru a diagnostica în mod corect PTSD este recomandat să utilizăm criteriile DSM-5: ⁵

1. Criteriul A: Factor de stres

   1. Expunerea sau amenințarea cu moartea, vătămarea gravă sau abuzul sexual în unul sau mai multe dintre următoarele moduri:

• Experimentarea directă a evenimentului

• Martor direct la un eveniment traumatic care i s-a întâmplat altcuiva.

• Aflarea informației că o rudă apropiată sau prieten apropiat a avut parte de o moarte accidentală sau violentă întâmplată sau potențială.

• Expunere indirectă și repetată la detalii dureroase ale unui eveniment traumatic. (Aceasta nu include expunerea la informații din mass-media, filme sau imagini)

2. Criteriul B: Simptome intruzive

   1. Evenimentul traumatic este re-experimentat în mod constant, în unul sau mai multe dintre următoarele moduri:

• Amintiri recurente, involuntare și intruzive;

• Coșmaruri legate de conținutul traumatic sau vise supărătoare;

• Reacții disociative, cum ar fi flash-back-uri în care sentimentul este că experiența se întâmplă din nou.

• Suferință intensă sau prelungită după expunerea la amintiri/elemente traumatice

• Reactivitate fiziologică semnificativă, cum ar fi tahicardie, după expunerea la amintiri/elemente traumatice.

3. Crieriul C: Evitarea

   1. Evitarea constantă a elementelor ce aduc amintri dureroase legate de traume după eveniment, după cum reiese din una sau ambele dintre următoarele:

• Evitarea gândurilor sau sentimentelor legate de traumă;

• Evitarea elementelor externe care aduc aminte de traumă, cum ar fi: persoane, locuri, conversații, activități, obiecte sau situații.

4. Criteriul D: Modificări negative ale dispoziției

   1. Modificări negative ale dispoziției care au început sau s-au agravat după evenimentul traumatic, după cum reiese din două sau mai multe dintre următoarele:

• Incapacitatea de a-și reaminti caracteristicile cheie ale evenimentului traumatic.(amnezie disociativă)

• Credințe și așteptări negative constante și adesea distorsionate despre sine și lume (ex: „Sunt rău”; „Doar eu sunt vinovat”; „Lumea este foarte periculoasă” etc.)

• Sentimentul de vinovăție este persistent și poate fi direcționat spre sine sau spre ceilalți pentru cauzarea evenimentului traumatic sau pentru consecințele rezultate din eveniment.

• Emoții negative intense (frică, groază, furie, vinovăție, rușine)

• Interesul semnificativ diminuat pentru activități care înainte erau plăcute;

• Prezența unui sentiment de înstrăinarea sau detașare de ceilalți.

• Incapacitatea de a forma și experimenta emoții pozitive (bucurie, dragoste, fericire etc.)

5. Criteriul E: Modificări ale stimulării și reactiviății

   1. Alterări apărute în stimulare și reactivitate ca rezultat al evenimentului traumatic, care au început sau s-au înrăutățit după eveniment, fiin prezente două sau mai multe dintre următoarele:

• Iritabilitate și comportament agresiv

• Comportamente auto-vătămătoare sau necugetate

• Hipervigilență

• Răspunsuri automate exagerate

• Probleme cu concentrarea și atenția

• Tulburări ale somnului

6. Criteriul F: Durata

   1. Persistența simptomelor din criteriile B, C, D și E pentru mai mult de o lună.

7. Criteriul G: Semnificația funcțională

   1. Suferință semnificativă legată de simptome sau afectarea domeniilor vieții (social, personal, profesional)

8. Criteriul H: Excludere

   1. Perturbarea nu se datorează medicamentelor, consumului de substanțe psihoactive sau a altor boli.

Altfel spus, pentru un diagnostic de PTSD trebuie să existe următoarele:

• Criteriul A

• Un simptom sau mai multe de la criteriul B

• Un simptom sau mai multe de la criteriul C

• Două simptome sau mai multe de la criteriul D

• Două simptome sau mai multe de la criteriul E

• Criteriul F

• Criteriul G

• Criteriul H

Este important ca diagnosticul să fie stabilit de un specialist în sănătate mintală, deoarecere unele dintre simptomele prezentate se pot suprapune cu alte condiții din această sferă ( tulburarea obsesiv-compulsivă, depresie majoră, anxietate generalizată, abuz de substanțe, tulburarea de panică etc.), iar diagnosticul precis va oferi posibilitatea de a identifica resursele adecvate pentru tratament.

TRATAMENT

Nu există un tratament clasic pentru tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) care să funcționeze pentru toată lumea, dar există multe tipuri de tratament care pot ajuta la minimizarea sau chiar eliminarea simptomelor. Există diferite tehnici de terapie, precum și medicamente ce pot fi utile.

1. Tratament medicamentos: Deși nu există medicamente special concepute pentru a trata PTSD, există o varietate de medicamente utilizate în prezent pentru a trata alte afecțiuni psihiatrice, cum ar fi tulburările de dispoziție și anxietate, care s-au dovedit a fi utile în gestionarea simptomelor PTSD, cum ar fi: SSRI-uri: Sertralină, Paroxetină și Fluoxetină sau SNRI-uri ca venlfaxină

2. Tratament psihoterapeutic:

   1. Terapie Cognitiv-Comportamentală (CBT) – se concentrează pe relația dintre gânduri, sentimente și comportamente. CBT vizează simptomele și problemele actuale, de obicei cu o durată de 12 până la 16 sesiuni și se poate face într-un format individual sau de grup.⁶

   2. EMDR – Această tehnică utilizează informațiile senzoriale bilaterale, cum ar fi mișcările oculare laterale, pentru a vă ajuta să procesați amintiri dificile, gânduri și emoții legate de traumă.

   3. Alte forme de terapii complementare și alternative: Următoarele forme terapeutice sunt mai degrabă de suport și nu neapărat metode ce conduc un proces stabil și cursiv de tratament. Totuși, studiile arată că și-au demonstrat eficacitate împreună cu celelalte forme de terapie standard: Yoga (specializată pe traumă), acupunctură, expunere gradată prin realitate virtuală. ⁷⁸⁹ (am ales să specific doar formele de tratament care există la noi în țară)

Viața cu PTSD

Dacă aveți PTSD, aveți un risc mult mai mare de a dezvolta o serie de alte tulburări, inclusiv tulburări de anxietate, depresie, tulburări ale alimentației și abuz de substanțe. De exemplu, cercetătorii au descoperit că persoanele cu PTSD sunt de aproximativ șase ori mai predispuse în a dezvolta depresie decât cineva fără PTSD și de aproximativ cinci ori mai predispuse în a dezvolta o tulburare de anxietate. De aceea a învăța abilități sănătoase de a gestiona trăirile și simptomele este foarte important. Astfel, există o serie de lucruri pe care le poți face:

1. Educă-te pe tine și pe ceilalți: tendința persoanele cu PTSD este de a se îndepărta de ceilalți, însă odată ce înțelegeți stările pe care le aveți, puteți identifica acele persoane lângă care simțiți sprijin și siguranță, explicându-le de asemenea ce se întâmplă cu voi în acest moment.

2. Identificarea conexiunilor care oferă suținere: fie că vorbim despre prieteni, apropiați din familie sau grupuri suport este important să le identificați și să încercați să creați o conexiune cu aceștia

3. Mindfulness și exerciții fizice: Exercițiile de ancorare în prezent și practica fizică ajută foarte mult pentru gestionarea simptomelor (mai ales cele legate de anxietate). ¹⁰

4. Angajamentul în ședințele de terapie și jurnalul: Menținerea obiceiului de a merge la terapie, cât și păstrarea unui jurnal cu stările, trăirile, gândurile pe care le aveți în fiecare zi, ajută la gestionarea simptomelor și la dezvoltarea unui proces terapeutic care aduce vindecare.

5. Fii sincer cu privire la nevoile tale: Petreceți timp explicând celor dragi prin ce trecei, fiind deschis cu privire la modul în care te pot sprijini. Aminteste-ți să ai răbdare cu tine însuți în timp ce le ceri altora să aibă răbdare cu tine. Pe plan relațional sunt foarte importante limitele și spațiul pe care le stabilești. Chiar poate fi dificil, dezvoltarea capacității de a avea încredere în ceilalți și de a cere ajutor sunt cruciale – în special față de cei pe care-i simți ca fiind cei mai apropiați.

În final…

Dacă vă confruntați cu PTSD, este posibil să vă simțiți ușor copleșiți, temători și anxioși. Este de înțeles că de ce tendința este de a da tot ce poți pentru a evita oamenii, locurile și lucrurile care ți-ar putea aminti de experiența traumatică. Învățarea unor abilități de adaptare sănătoase și eficiente și descoperirea acelor „triggere” vă poate ajuta să trăiți o viață cu stare de bine și să gestionați unele dintre simptomele pe care le experimentați. Cu toate acestea, este important să solicitați, de asemenea, ajutor de la un profesionist acreditat care vă poate ajuta în drumul spre recuperare și vindecare.